Inviat pentru suflet

Hristos a înviat, dar pentru cei mai mulți oameni, Dumnezeu tot mort e. Mereu m-am întrebat de ce mai sărbătoresc ei paștele. Motivul, probabil, tradiția și atât.

Magazinele sunt pline, prețurile mari, dar inimile goale. Coșul de cumpărături nu-L poate suplini pe Hristos, nici grătarul din ziua de Paști nu poate umple sufletul, doar stomacul.

Mersul la biserică doar de sărbători e doar ca să îți liniștești conștiința că ai făcut ce trebuia. Seamănă cu mâinile spălate în apă ale lui Pilat. Nu rezolvi problema ignoranței și a păcatului cu săpun.

Toată lumea a muncit zilele acestea să facă ordine prin case, să spele, să fie curat. Mai puțini se gândesc să curețe și biserica. Dar cine se mai gândește să își spele inima?

Hristos n-a înviat pentru cozonacii noștri, pentru ritualurile noastre, pentru ca să avem ce sărbători. El s-a gândit la sufletul nostru. Numai că noi nu ne gândim la sufletul nostru pentru că respirăm cu trupul.

Într-o piață de la noi, unii s-au batăut pentru câteva ouă. Isus a fost bătut pentru toți oamenii. A fost o bătaie pentru sufletele noastre.

Avem un Dumnezeu viu, iar în jur o mulțime de oameni legați cu plumbi în suflete. Se scufundă în ignoranță și obiceiuri fără înțeles.

Dar Hristos a înviat, iar cei care au tratat Paștele ca pe o sărbătoare a mâncării și a băuturii au șansa să se gândească la sufletul lor. Fericirea adevărată nu se află în mielul de pe masă ci în Cel jertfit la Golgota.

Fără El, azi nu aveai ce sărbători. Dar a biruit moartea. Moartea sufletelor noastre.