Vine primăvara. Nu se vede, dimpotrivă, pare că nu are de gând să ne bucure cu prezența dar noi știm că vine. Așa se întâmplă și cu venirea lui Isus. Știm că vine chiar dacă nimic nu pare că se mișcă în direcția aceasta.
Primăvara bucură pe toată lumea dar în special pe cei care o așteaptă. Cufundați în griji zilnice oamenii uită să se bucure de natura care învie. Bucuriile simple sunt întodeauna mai sincere decât cele care vin prin lucruri materiale.
Soțiile sau fetele de lângă noi se bucură și ele de un buchet de flori, asta dacă nu ești un bădăran și uiți ca măcar de data aceasta să fii și tu un om gentil. De oameni neglijenți e plină lumea.
Ghioceii se bucură și ei de lumina zilei și ies din zăpadă să anunțe pe oricine că sunt ei mici, dar, au ceasul lor și că fiecare lucru trebuie făcut la timp.
Soarele zâmbește și el ca de fiecare dată în prag de primăvară, să arate că n-are nevoie de dentist ca să-i strălucească dinții frumos iar oamenii să înțeleagă faptul că lucrurile bruște nu sunt recomandate, e nevoie de o mică obișnuință, de discreție ca să nu ți se scuture ființa. Nu dai busna în viața oamenilor.
Dumnezeu din Ceruri strălucește parcă și mai mult când vede oamenii bucuroși pe pământ. Când cauți pacea, când iubești, când vrei să te înnoiești mai mult în fiecare zi, când de fapt ești ce te-a proiectat El să fii.
Primăvara vorbește despre faptul că pe un pământ unde nu este nimic, poate crește ceva deosebit, viața nouă. Și să nu uităm, noi udăm din când în când dar Dumnezeu face să crească.