A mai trecut un an. Dacă te uiți în urmă te întrebi ce-ai realizat numai ca să-ți dai seama că iar pare puțin. Lumea e mică, noi la fel. Doar Dumnezeu este mare.
Fără El n-am fi fost ce suntem, n-am fi avut ce avem, n-am fi trăit ce trăim. Lui I se datorează totul. Dacă te uiți înapoi, nu poți pricepe cum de ai putut fi omul care să greșească atât de mult, care să fie cum n-ar fi trebuit.
Îți dai seama că plata pentru păcatele tale a crescut din ce în ce și din ce respiri, Hristos îți iartă mai mult. E o luptă în tine, tu nu vrei să greșești dar din păcate se întâmplă. Trăiesc pentru că mă iubește nu pentru că merit.
La sfârșitul vieții vom putea realiza cât a putut ierta El. La începutul noului an avem ocazia să trasăm o urmă vizibilă pe cer. Să fim schimbarea, să fim vasul de lut cu aur în el, să încercăm să fim ce-am fost creați să fim.
Fără îndoială și anul acesta vom fi iertați dacă mai ține harul. Dar să luptăm să fim pe placul Lui. Să ne lăsăm duși de aripile îngerești înspre fericire. Să nu tăiem în ele, să nu cârpim, să nu murim.
Pentru ce o să vină, vă doresc să trăiți, ca să trăiți, să luptați să fiți sfinți în toată purtarea voastră, să nu vă lăsați duși decât de Duhul Sfânt și să fiți oameni.
“Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos!” (1 Tesaloniceni 5:23)