Rut – Condusă prin împrejurări neplăcute, îl găsește pe Dumnezeu (Rut 1)

Marți, 9 Ianuarie
Trebuie să îl înălțăm pe Dumnezeul oricărui har. Ne uităm la planul de răscumpărare, pe termen lung. Cartea se sfârșește cu Rut, parte din neamul lui David (Rut 4:18-22), pe care mai târziu o vedem ca fiind inclusă și în spița de neam a Domnului Isus (Matei 1:5). De aceea, Dumnezeu împletește împreună toate evenimentele planului Său de mântuire. Binecuvântarea divină este descoperită în timpuri de apostazie, știind că istoria lui Rut are loc în vremea judecătorilor (Rut 1:1). Pe cât de improbabil ar părea, totuși, Domnul lucrează și în aceste vremuri și putem observa două lucruri:
A) În providența Lui, Dumnezeu schimbă situațiile (Rut 6:22). El este Acela care a îngăduit foametea care a făcut-o pe Naomi să plece și tot El este Acela care a îngăduit neplăcerea produsă de moartea fiilor lui Naomi, creând astfel condițiile pentru întoarcerea lui Naomi cu Ruth în țara promisă.
B) El îi conduce pe oameni spre credință (Rut 1:16, 17). Pentru a face acest lucru, El folosește mărturia personală. Naomi a fost criticată pentru că a plecat din țara promisă și, cumva, și-a părăsit credința poporului ei prin aceasta. Cu toate acestea,
a) cuvintele lui Rut „Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (vs. 16) arată clar că Naomi nu a îmbrățișat pe deplin cultura din Moab;
b) știa cum să mijlocească pentru nurorile sale (vs. 8) și în mod clar aștepta un răspuns divin;
c) ea a văzut mâna lui Dumnezeu în tot ce s-a întâmplat, amintind Numele Domnului de patru ori (vs. 20, 21);
d) nu joacă rolul victimei pretinzând atenția nurorilor sale, pe care le îndeamnă să rămână în Moab (9-13).
Cu privire la Rut, ce iese în evidență este hotărârea ei fermă: „Nu sta de mine să te las…” (vs. 16). Aici este vorba de o credință adevărată, validată și de următoarele:
(1) Ea crede în Dumnezeu în ciuda împrejurărilor nefericite care ar fi putut să îi producă mai degrabă mânie față de El;
(2) Devotament deplin, părăsindu-și țara și familia pentru a-L urma pe Dumnezeu;
(3) Atașament extraordinar față de soacra sa (Rut 2: 11,12);
(4) O identificare completă cu poporul lui Dumnezeu, chiar dacă, fiind moabită, ar fi putut să fie respinsă de societate. Ea este cu adevărat o fiică a lui Avraam (Geneza 12:3b).
Motive de rugăciune:
– Mulțumim pentru toți frații și toate surorile care, prin mărturia lor, au avut un impact în viața altora.
– Îți mulțumim că iei asupra Ta toate poverile mele.
– Îți mulțumim că ne restaurezi și ne readuci la o stare după voia Ta.
Cerere:
– Să ne rugăm să conducem pe alții la credința în Hristos prin mărturia noastră.
– Să fim dispuși să renunțăm la tot pentru a-L urma pe Dumnezeu.
– Să ne rugăm ca influențele din jurul nostru să nu ne îndepărteze ochii de la Hristos.