Avraam – Exemplul credinciosului pelerin (Evrei 11:8-10; 13:14)

Duminică, 7 Ianuarie
Avraam este unul dintre cele mai cunoscute personaje din Biblie, mai ales ca un exemplu de credință. Călătoria lui începe cu chemarea divină de a pleca din Ur către un loc necunoscut. Credința lui îl transformă într-un pelerin. Credința lui în promisiunea lui Dumnezeu însemna că este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. A crezut promisiunea lui Dumnezeu că va avea un fiu, care venea împotriva oricărei posibilități, având în vedere vârsta lui și a soției sale și faptul că ea nu putea să aibă copii.
L-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a considerat ca neprihănire (Gal. 3:6). Credința care l-a făcut să plece din Ur nu a apărut la întâmplare, ci, după cum spune Ștefan: „Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam” (Fapte 7:2). Nu a fost slava lui Dumnezeu, ci Dumnezeul slavei. Această descoperire i-a întărit credința. Ceea ce aștepta el nu mai era un loc pământesc, ci unul ceresc. Nu era vorba despre un teritoriu mai bun decât Ur, unde locuise până atunci; credința lui l-a condus prin pământul făgăduinței, deoarece „el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10).
Aceeași situație se aplică pentru fiecare credincios. La fel ca Avraam, și noi am crezut și am fost îndreptățiți. Mântuirea este prin har, prin credință (Efeseni 2:8-9). Dovada acestei credințe se vede în faptul că omul renunță la tot pentru ceea ce numai Dumnezeu îi poate oferi. Lumea aceasta devine un loc de tranzit către cetatea cu temeliile tari, conform promisiunii Domnului Isus (Ioan 14:1-4). La fel cum Avraam a lăsat totul pentru a-L urma pe Dumnezeu și noi lăsăm lumea în spate ca să pășim pe cărarea marcată de urmele pașilor Domnului Isus (1 Petru 2:21). Nimic nu este permanent pentru un creștin. Viziunea lui este îndreptată către Cer, acolo unde sunt lucrurile eterne, așteptând cetatea veșnică. Biserica biruitoare este aceea care Îl urmează pe Hristos în drumul către casa cerească.
Într-o lume relativă, ca pelerini, noi suntem în posesia unor valori nepieritoare.
Motive de mulțumire:
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că suntem copiii lui Avraam, în privința credinței (Galateni 3:7, 29).
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne însoțește în călătoria noastră.
– Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că în Cer ni s-a pregătit ceva cu mult mai bun decât avem acum.
Mărturisire:
– Doamne, Te rugăm să ne ierți pentru lipsa de credință în atâtea ocazii. Recunoaștem că nu trăim mereu ca pelerini, cu privirea ațintită spre cetatea cerească.
Cerere:
– Domnul să ne ajute să fim oameni ai credinței și să trăim cu încrederea în scopul pe care îl are Dumnezeu pentru viața noastră.
– Să devenim conștienți că lumea este un loc de tranzit pentru creștini, iar noi ne îndreptăm către Cer, cetatea permanentă unde ne așteaptă Hristos.