Categorii
Alexandru Fintoiu

Bucurati-va

E o perioadă de colinde, bucurie și nădejde. Totuși, mulți nu realizează. Sunt oameni care cântă și ei dar nu știu ce. Hristos ne-a adus mântuire, dar, ca să fii mântuit, trebuie să conștientizezi că ai nevoie de salvare.
Este ca un fel de 112 pentru suflet. Păcatul are nevoie de ispășire. Dumnezeu a văzut că nu ne puteam mântui singuri motiv pentru care a fost nevoie de Isus Hristos pe pământ. A lăsat totul ca să ne salveze. A făcut totul.
S-a născut într-o iesle ca cei săraci să înțeleagă că a venit și pentru ei. A fost un om ca și noi dar fără păcat. Era Rege, ca și cei bogați să priceapă că se poate, la Dumnezeu.
Totuși, a venit la ai Săi și nu L-au primit. A fost ignorat de oameni, urât de Irod, disprețuit de cărturari și farisei, acuzat și părăsit. N-a fost loc pentru El în lumea noastră pentru că oamenii au considerat lumea a lor când de fapt nu era.
Totuși a fost primit de oameni simplii și de oameni care practic într-o gândire a vremii respective, n-ar fi avut nici un drept.
Acum, după atât timp, vestea bună o mai cântă doar creștinii din când în când atunci când vine iarna. Sper să nu fie doar un obicei, încă mai sper. Ar fi groaznic să te duci cu vestea bună și să fii trist sau nemulțumit de anumite aspecte.
Vestea bună înseamnă să fii atât de fericit că Isus te-a mântuit încât să mergi să spui și altora. Restul sunt decorațiuni pe care le prezentăm oamenilor într-o formă sau alta.
Să nu fim împodobiți ca bradul care arată frumos pe afară dar e tăiat și mort, având tot felul de brizbriz-uri spirituale și o viață fără esență. Să ne îmbrăcăm cu sfințenie, neprihănire, bunătate, pace și să fim plini de viață.
În rest, bucurați-vă. Isus în noi, nădejdea slavei.

Categorii
Alexandru Fintoiu

Sarbatorind bucuria, nadejdea si iertarea

Pentru unii, Crăciunul înseamnă porc tăiat, cârnați, băutură, cozonaci, cadouri, moși, brazi împodobiți, muzică specifică, distracții sau zile libere. Este incredibil cum se pot bucura de tot ce e trecător și se duce repede.
Apoi, Crăciunul lasă în urmă facturi umflate, intoxicații alimentare, certuri, supărări, sentimente de vinovăție, bani pierduți, melancolie, tristețe, dezamăgire, unii chiar ajung să moară.
Asta se întâmplă oriunde nu e nici urmă de Dumnezeu. Isus Hristos s-a născut pe pământul acesta ca să ne ofere o soluție la neîmplinirl, la deznădejdi, la plăceri deșarte sau la clipă.
Pentru alții sărbătoarea Nașterii înseamnă timp petrecut cu familia, revederi, discuții, liniște dar tot în zadar este fără Dumnezeu.
De zilele acestea ar trebui să sărbătorim nădejdea. Unica noastră șansă de a ajunge împreună cu Dumnezeu este Hristos care s-a născut într-o iesle. Altfel n-aveam cum să ne bucurăm de El. E greu de acceptat harul pentru că instinctul îți spune că trebuie să faci și tu ceva.
Nașterea Domnului este acolo unde te oprești și îți dai seama că tu nu poți face nimic pentru salvarea ta și că dacă nu te salvează Dumnezeu, nimeni nu te poate salva.
De zilele acestea ar trebui să sărbătorim bucuria. În întunericul acestei lumi, s-a aprins lumina. Hristos este Calea pentru cei care nu mai văd, pentru cei care nu știu încotro să o apuce, pentru cei la care lumea nu le dă nici o șansă.
Să mai sărbătorim iertarea. Isus a venit pentru ca toți cei condamnați la moarte veșnică să fie iertați. Nimeni nu putea plăti datoria noastră. Dar a putut El, motiv pentru care fiecare om are șansa să se apropie de Dumnezeu.
De azi să fim altfel! Isus Hristos să fie cu noi toți!

Categorii
Rugaciune

Isus – Dumnezeu întrupat în mijlocul unei umanități răzvrătite (Ioan 1:14)

Duminică, 14 Ianuarie
Punctul central al revelației lui Dumnezeu din Vechiul Testament a fost manifestarea gloriei lui Dumnezeu: Exodul 33:18 – 34:7. În același mod, Creștinismul este, în esență, descoperirea gloriei lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Gloria lui Dumnezeu se poate vedea acum doar în Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, în singurul Fiu iubit al Tatălui, plin de har și de adevăr. Acesta este mesajul măreț al credinței creștine.
Moise a avut parte de o întâlnire transformatoare cu Dumnezeul gloriei: Exodul 34:8-10. În același mod, Ioan și primii ucenici ai Domnului Isus au fost transformați de întâlnirea lor cu Dumnezeul gloriei: 1 Corinteni 2:9. Când era în pustie, poporul Israel a înțeles că gloria lui Dumnezeu se vede în primul rând prin faptul că Dumnezeu le-a arătat mila Lui. Acum, Biserica cunoaște gloria lui Dumnezeu prin harul mântuitor în Fiul Său Preaiubit care S-a întrupat ca să ne mântuiască prin lucrarea Lui de la cruce. Isus Hristos este plin de har și de adevăr, pe care El le oferă oamenilor răzvrătiți și păcătoși. Dumnezeu Își arată gloria prin faptul că îi mântuiește pe păcătoși, prin Isus Hristos. Nădejdea noastră este pusă în hotărârea divină de a îi îndreptăți pe cei îndepărtați de Dumnezeu: Romani 4:5 și în harul nespus de mare care este în Domnul Isus Hristos: Romani 5:20-21.
Această întâlnire cu gloria lui Dumnezeu este singura explicație pentru răspândirea credinței creștine din zilele noastre, pentru faptul că au fost oameni transformați de gloria lui Dumnezeu și care au dorit ca și alții să aibă parte de aceeași transformare. De aceea putem privi spre viitorul bisericii cu nădejde, deoarece Dumnezeu a hotărât ca gloria Lui să fie cunoscută de către toate popoarele și ca Fiul Său preaiubit să fie proclamat tuturor. Așadar, rugăciunile noastre au cea mai tare temelie, și anume că Dumnezeu Își arată gloria iertându-i pe păcătoși. Exact acesta este motivul pentru care putem fi siguri că cererile noastre vor fi auzite de către Domnul Isus.
Motive de mulțumire:
– Pentru că ne-ai inclus în mântuirea Ta.
– Pentru că putem duce vestea mântuirii Tale altor oameni.
– Pentru inițiativa Ta. Mulțumim, deoarece, fiind Dumnezeul gloriei, Te-ai apropiat de omul păcătos.
Mărturie:
– Te rugăm să ne ierți pentru faptul că nu am fost buni vestitori ai mântuirii Tale.
Cerere:
– Fie ca după ce am experimentat transformarea prin gloria lui Dumnezeu, să avem dorința de a spune și altora vestea bună a Evangheliei și astfel să aibă și ei parte de aceeași transformare.
– Domnul să ne ajute să fim oameni ai rugăciunii și să mijlocim pentru aceia care nu Îl cunosc pe El.
– Să trăim cu nădejdea care vine din înțelegerea faptului că Dumnezeu a hotărât ca gloria Lui să fie cunoscută de toate popoarele.
11

Categorii
Rugaciune

Priscila și Aquila – Alungați, dar având ușile deschise (18:1)

Sâmbătă, 13 Ianuarie
Apostolul Pavel a cunoscut familia Priscila și Acuila pe când erau exilați în Corint. Luca ne spune că ei aveau aceeași meserie cu cea a apostolului Pavel și că Pavel a locuit și a lucrat împreună cu ei, iar în zilele de Sâmbătă evanghelizau în sinagogi (Fapte 18:1-4). Această familie care a trebuit să plece din Roma, atunci când împăratul Claudiu i-a alungat pe evrei din capitală, a ajuns să fie nucleul inițial al bisericii din Corint. După un an și jumătate acest trio s-a mutat în Efes, unde apostolul Pavel și-a continuat lucrarea apostolică (Fapte 18:18-19).
În primul secol, Dumnezeu a folosit persecuția și exilul pentru plantarea bisericilor din toată lumea. Când apostolul Pavel a scris epistola către Romani, Priscila și Acuila erau în Roma înapoi și exista o Adunare în casa lor. În lista celor pe care îi salută apostolul Pavel, el îi amintește și pe acești misionari fondatori și se referă la ei ca fiind „tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri.” (Romani 16:4)
Astăzi, în Europa, migrația (voluntară sau forțată) continuă să fie o cale pe care Dumnezeu o folosește pentru extinderea Bisericii. Împreună cu misionarii, dedicați proclamării Evangheliei și facerii de ucenici, sunt și alte câteva milioane de voluntari care, la fel ca și Priscila și Acuila, și-au pus la dispoziție casa lor, timpul lor, slujirea lor, arătându-le dragostea frățească pentru răspândirea Împărăției lui Dumnezeu.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să continue să îi cheme pe misionari și să îi mobilizeze pe ceilalți credincioși, ca Priscila și Acuila. Dumnezeu a îngăduit ca povestea vieții lor să apară în cartea Faptele Apostolilor și Romani, pentru ca noi, astăzi, să le putem urma exemplul.
Motive de mulțumire:
– Doamne, îți suntem recunoscători pentru „funiile” tale de dragoste: oameni, situații, obstacole etc. În toate acestea, dragostea Ta a fost motorul care ne-a condus.
– Mulțumim pentru împrejurările prin care trecem, ușoare sau dificile, pentru că totul lucrează spre bine (Romani 8:28).
– Mulțumim pentru frații și surorile care și-au pus viața la picioarele Tale.
Mărturisire:
– Regretăm că nu avem o perspectivă eternă asupra vieții pentru a percepe tot ceea ce se întâmplă ca ceva ce Tu folosești pentru binele nostru.
– Îți cerem iertare că nu profităm cum ar trebui de împrejurările actuale ale migrației în Europa, pentru ca Împărăția Ta să se extindă.
– Iartă-ne, Doamne, că nu am pus tot ce avem și tot ce suntem la dispoziția Ta.
Cerere:
– Pentru fiecare misionar care și-a pus viața la dispoziția lui Dumnezeu.
– Să ne punem la dispoziție casa noastră, timpul și slujirea pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu, oriunde am fi.
– Dumnezeu să scoată lucrători și misionari și, totodată, să mobilizeze pe credincioșii simpli, ca Priscila și Acuila, pentru a pleca pe câmpul de misiune.

Categorii
Rugaciune

Pavel – Cetățean internațional, dar și cetățean al Cerului (Filipeni 1:21-26)

Vineri, 12 Ianuarie
În acest pasaj către Filipeni, apostolul Pavel ne invită să îi fim martori la procesul lui de gândire prin care va decide dacă să rămână în viață sau să moară. Această alegere nu este în mâinile lui, deoarece el se găsea atunci în închisoare așteptându-și sentința.
Pe de o parte, apostolul Pavel vorbește despre moarte ca fiind un câștig. Acest lucru este accentuat prin folosirea termenului „să mă mut”. Pentru apostolul Pavel, a fi în lume este o stare temporară, iar consecința logică este să părăsești viața prin moarte, ca să fim cu Hristos, unde este mult mai bine. Așa că el presupune că relația lui cu Hristos va continua să fie dinamică și după moarte.
De cealaltă parte, pentru apostolul Pavel, chiar în timpul vieții sale, tot lui Hristos îi era pe deplin devotat. El a trăit și trăiește în continuare având o relație apropiată cu Domnul Isus. De aceea, nu este de mirare că apostolul dorește să continue să trăiască, să Îl urmeze, să Îl laude și să Îl slujească pe Hristos.
Aflându-se în această dilemă, apostolul Pavel optează pentru a rămâne în viață, ținându-și viziunea în Cer și trupul pe Pământ. Datorită relației pe care o are cu Hristos, el vrea să rămână aici pentru a-i ajuta pe cei din Filipi să experimenteze aceeași binecuvântare ca și el. Faptul că el rămâne în viață este exact lucrul care le permite filipenilor să crească în credința lor în Hristos.
Aceste cuvinte ale lui Pavel sunt, fără îndoială, un apel de trezire pentru noi astăzi. A muri înseamnă să ne pierdem viața; totuși, dacă în moarte putem afirma „pentru mine a trăi este Hristos”, nu pierdem nimic, ci mai degrabă câștigăm! Cum și pentru cine trăim? Provocarea este în mâinile noastre. Să ne ajute Domnul să exclamăm ca apostolul Pavel: „pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri e un câștig”!
Motive mulțumire:
– Îi mulțumim Domnului pentru nădejdea că a fi cu Hristos este cu mult mai bine.
– Îi mulțumim Domnului pentru încrederea că viața cu Hristos este mai bună decât orice altceva.
Mărturisire:
– Doamne, Te rugăm să ne ierți, pentru că nu trăim mereu pentru Tine.
Cerere:
– Să ne rugăm ca dedicarea noastră să fie pentru Hristos, iar această dedicare să se arate în relația noastră personală cu Hristos și în faptul că dorim să Îl urmăm pe El, să Îl slujim și să Îl glorificăm pe El.
– Fie ca șederea noastră în această lume să folosească altora pentru a crește în credința lor în Hristos.
– Să ne rugăm să ne trăim viața conform gândului că pentru noi a trăi este Hristos și a muri este un câștig.
9