Month: October 2017

Invinge-ti uriasii pacatosi

Published / by

Este așa de important să te încrezi în Dumnezeu în orice moment al vieții! Când Saul și armata lui Israel l-au văzut pe Goliat s-au speriat și au crezut că nu vor reuși să biruie uriașul. Au zis în gândul lor, este prea mare ca să-l putem doborî. Când David l-a văzut pe Goliat a crezut că Dumnezeu va fi Cel care îl va ajuta să-l înfrângă. A zis în gândul lui, e prea mare ca să-l pot rata.

Saul s-a încrezut în armura lui, David s-a încrezut în Dumnezeu. Saul a văzut o bătălie între mușchii lor și armele lor mici și mușchii lui Goliat cu armele lui imense. David a văzut o bătălie spirituală între Dumnezeu și forțele răului.

Saul era preocupat de gloria lui însuși, David era preocupat de cinstea și onoarea lui Dumnezeu. Iată cum se câștigă biruința. Nu știu cu ce fel de probleme te confrunți sau ce vești ai primit. Fiecare își cunoaște necazul lui și uriașul vieții lui. Vestea bună este că el poate fi doborît, înfrânt și ucis.

Există uriași care caută să te distrugă, să facă din tine o marionetă, să te facă să păcătuiești ca să crezi că nu mai poți fi iertat. Indiferent ce fel de uriaș îți apare în față, nu-l tolera. Păcatul nu numai că îți distruge viața ta dar afectează și viața celorlalți. Hotărăște astăzi să lupți cu el.

Dumnezeu apreciază pe cei ce luptă și le dă victorie. Oricât de mare poate fi uriașul tău, oricât de însetat este după tine, nu uita că nu lupți singur. Nu te încrede în ultimele tehnici apărute, nu te încrede în metodele umane dacă acestea nu te duc către Dumnezeu, nu te încrede în armura ta, ci pune-ți încrederea în Dumnezeu care te poate binecuvânta.

Nu uita, scopul pentru care trebuie să învingi uriașii vieții tale nu este ca să le arăți celorlalți ce sfânt ești, nu este ca să îți dovedești ție că ești bun și nici ca să impresionezi biserica sau oamenii de lângă tine. Adevăratul motiv este gloria lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu urăște păcatul, tu trebuie să-L cinstești pe El, distrugând tot ce este păcătos în tine.

E o luptă cu asigurare de viață. Și noi putem totul în Hristos!

Sa fim optimisti

Published / by

Există oameni care văd mereu ceva negativ în orice lucru bun sau frumos. Cineva care spunea că vine iarna, specifica faptul că pe lângă zăpada care îmbracă natura în haine de sărbătoare, vor fi o mulțime de accidente și mașini lovite din cauza autorițăților luate pe nepregătite.

Toamna nu te poți bucura de frunzele pastelate, colorate magnific de Dumnezeu, intenționat pictate de Creator, ca să fim încântați. Îți dai seama că așa se duce viața cum se duc și anotimpurile și ai un regret că n-ai făcut îndeajuns. Oare pentru Hristos n-ai făcut?

Nu știu câți au avut timp să meargă prin pădure și să audă ce frumos foșnesc frunzele în timp ce pășești prin ele. Sunt oameni care nu se pot bucura pentru că ascultă știrile în fiecare seară și devin îngrijorați pentru ziua de mâine.

Sunt persoane care la biserică văd scaunele goale nu pe cele pline. Văd ce nu merge, nu ce e binecuvântat.

Rolul lumii este să ne înrobească, să ne îngrijoreze și să ne facă să gândim negativ. Rolul lui Dumnezeu este să ne elibereze, să ne asigure viitorul și să ne facă să fim oameni pozitivi, zâmbitori și frumoși.

Nici nu poți fi altfel atât timp cât Hristos e în viața ta. Te obligă inima să fii fericit. Orice om e fericit când are viitorul asigurat, totuși ca credincios nu pari încântat cu toate că Domnul a făcut totul ca să fii o veșnicie cu El.

Lumea în care trăim ne influențează mai mult decât trebuie, viața de zi cu zi, oamenii cu care intrăm în contact, toate își pun amprenta. Din cauza aceasta nu gândim cum suntem proiectați să gândim.

Dar nu uitați că suntem fii de Rege. Sângele nostru e albastru.

Fa tot ce poti cu ce ai

Published / by

Lui Isus întodeauna îi e milă de oameni. Le-a vorbit multe în ziua aceea, dar când s-a făcut seară ucenicii au observat că au început să sufere de foame. Isus le-a zis ceva extraordinar: “Dați-le voi să mănânce”. Răspunsul pe care Domnul l-a primit nu face decât să evidențieze neputința omului și puțina credință. Au zis: “N-avem aici decât cinci pâini și doi pești…”
De-atâtea ori suntem în situația în care am putea realiza ceva cu Dumnezeu, în care putem ajuta pe cineva, în care avem de luat o decizie prin care să fim o binecuvântare pentru un om, dar apare în mintea noastră acel fatidic “n-avem decât…”
Bine că avem pentru plăcerile noastre! Bine că avem bani de cheltuit și când n-am avea de fapt! Am fi în stare să ne împrumutăm pentru a ne realiza scopurile. Când vine vorba de alții, n-avem!
Sunt momente în viață când avem nevoie de o credință puternică pentru a realiza lucruri extraordinare, pentru a ne zidi sufletește, pentru a fi fericiți. Dar te uiți în buzunarul inimii și când colo îți dai seama că nu o ai. Oricât te-ai strădui, parcă oricât te-ai ruga, ceva lipsește.
Trăim circumstanțe în care trebuie să apelăm la ajutor de la prieteni, familie, biserică. Dumnezeu ne arată unde este pâinea și unde sunt peștii de care să ne folosim pentru a ne rezolva problemele. Dar soluția prea simplă, mândria sau ignoranța ne împiedică să biruim. Și iar n-avem.
Pentru om este imposibil să aibă mântuire în afara lui Hristos. Însă când trăiești aproape de Domnul, când în fiecare zi vezi lucrurile minunate pe care El le face, când te bucuri de bunătatea lui Dumnezeu și de harul Lui, nu ai voie să spui că nu ai.
Vă îndemn să vă folosiți de ceea ce aveți pentru binecuvântarea altora.

Lupta cu noi insine!

Published / by

Dacă bucuria este fântâna tinereții cum spunea cienva, orice tânăr ar trebui să fie plin de bucurie. Dar din păcate nu se întâmplă asta. David spunea în Psalmul 51 că din cauza păcatului a pierdut bucuria mântuirii.
Când te uiți la cei din jur, vezi oameni apăsați, îngrijorați, triști, cu plăceri de o clipă, nervoși, neîmpliniți și rar, foarte rar, te poți minuna de o seninătate aparte izvorâtă din Duhul sfânt. Isus a venit ca să ne elibereze, noi suntem legați și de mâni și de picioare deși mântuirea e la un pas.
Ajungi să crezi că nu vrem să fim dezlegați, că ne place să știm că avem o rezervă pe card, o persoană aproape, un lucru în plus. Gândul nostru este prea mult aici și prea puțin la ce este dincolo și acționăm în consecință.
Uneori ajungem să ne bucurăm mai mult de un telefon nou decât de un Isus viu. Trăim un timp în care avem de toate, dar în toate, unde este Hristos? Îl chemăm când putem, citim când mai avem timp și suntem atât de ocupați cu viața că am neglijat veșnicia ei.
Rămâi uluit când auzi de oameni pe care îi cunoști și care și-au promis credință apoi se despart, de alții care au mers la biserică și fumează prin baruri sau fac lucruri reprobabile. Să cobori așa jos și să nu ieși din groapă cât mai ai timp?
Încercăm să ne consolăm cu gândul că sunt vremurile finale, că suntem altă generație diferită de cea a apostolilor, că frecventăm o biserică, că aparținem de cer, că Dumnezeu a promis că nimeni nu ne va despărți de El, că Hristos înțelege slăbiciunile noastre.
E drept că nimic din afara noastră nu ne poate despărți de El. Dar ce ne facem cu noi? Noi suntem proprii noștrii dușmani. Noi suntem singurii care ne despărțim de Hristos.
Tot noi suntem singurii care ne putem apropia de El. Dumnezeu a lăsat poruncile pentru om ca să ne păzească de El. Dar cum ne păzim noi de noi înșine?
În noi e o luptă, dacă mai e. Luptați-vă până la sfârșit și luați exemplul oamenilor care vă ridică. Încă mai sunt.

Sa fim!

Published / by

Cineva povestea de un om care a fost bătut crunt și a ajuns la spital pe patul de moarte. După câteva zile a ajuns în același salon de spital și cel ce l-a bătut, și el lovit bine. Primul era creștin. Când acesta l-a văzut în salon pe cel ce l-a bătut, a făcut efort imens să ajungă lângă el și i-a zis că-l iartă. S-a întors la Dumnezeu și celălalt.
A doua zi au murit amândoi. Dumnezeu lucrează ciudat și diferit de la un om la altul. Trebuie însă să fim gata să iertăm, să fim gata să iubim, să fim gata să ajutăm. Nu e ușor. Simplu pare doar când ne luăm angajamentul.
Ne promitem nouă înșine că vom deveni mai buni, că ne schimbăm, că nu mai greșim, că vom fi alți oameni. Câteodată apucăm să promitem și altora și nu reușim să ne ținem de ce spunem. Entuziasmul fără Hristos nu ne ajută la nimic.
A venit toamna și vedem cum copacii verzi încep să prindă culori ruginii. Ciudat este că frunzele parcă sunt mai frumoase când încep să cadă decât când sunt verzi. Te impresionează. Creștinul ar trebui să crească în statură din ce în ce, după ani mulți să te impresioneze caracterul, blândețea, sfințenia.
Nu poți obține victorii instant. Doar nes. Victoriile spirituale se obțin ascultând de Dumnezeu chiar și când nu înțelegi de ce. Știe El și la vremea potrivită vei ști și tu.
Domnul să ne binecuvânteze și săptămâna aceasta. Să fim frumoși ca toamna, verzi ca primăvara, pitorești ca iarna. Să nu fim frigidere, să fim ca o vară frumosă pentru cei din jur.