• Alexandru Fintoiu

    DUMNEZEU ESTE SUFICIENT!

    E greu să stai sus. E greu să ai aceeași tărie în confuzia generată de covid 19. Dar nu trebuie să uităm de El. Moartea pe cruce a lui Isus este suficientă pentru mântuirea noastră. În Evrei ne spune că  „El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…”.

    Avem nevoie să fim tari și să citim Biblia, nu știrile. Tăria Lui este suficientă pentru slăbiciunile noastre. El dă putere mai mare celor slabi și ne ajută să ne ridicăm atunci când suntem căzuți. Cu toții avem probleme cu păcatul. Ne luptăm și suntem dependenți de iertarea Lui. Dar harul ne-a ajuns și pe noi. Să-L lăudăm cu bucurie.

    Autoritatea Lui este suficientă pentru necazurile noastre. Cheamă autoritatea Lui peste viața ta. Vei vedea ce Dumnezeu mare ai! Toată puterea I-a fost dată  în cer și pe pământ. Puterea Lui este suficientă ca să ne restaureze. El îi ridică pe cei ce cad, nu disperați…

    Înțelepciunea Lui este suficientă să ne călăuzească. Chiar dacă nu știm încotro să apucăm în diferite situații din viață, El ne scoate la loc larg și ne luminează cu făclia Lui.

    Și, să nu uităm niciodată că harul Lui este suficient pentru noi. Nu avem nevoie de mai mult pentru  că puterea Lui în slăbiciune este făcută desăvârșită. De fapt e simplu, când ești slab într-un lucru și te lași total în mâna lui Dumnezeu, El te va binecuvânta…

    Nu vă pierdeți nădejdea uitându-vă la ce este în jurul vostru. Tot ce a făcut Dumnezeu este îndeajuns pentru noi. Trebuie doar să avem credință. Nimeni nu a susținut că va fi ușor, dar noi avem nădejde.

    Comentariile sunt închise pentru DUMNEZEU ESTE SUFICIENT!
  • Alexandru Fintoiu

    Sa ne deschidem gura!

    Trageți nădejde. Bunătatea lui Dumnezeu nu s-a sfârșit. Dacă s-ar sfârși acum, biserica ar fi luată la cer. Harul rămas încă printre noi înseamnă o șansă pentru cei nemântuiți, pentru cei nenorociți, pentru cei bolnavi și apăsați.

    Noi ceilalți care am conștientizat că suntem hăruiți cu îndurare trebuie să deschidem gura. În primul rând ca să spunem și altora despre mântuirea primită de la Hristos. Dacă nu le spunem s-ar putea să nu fim nici noi pe calea cea bună. Mărturisiți, ca fiți și voi mărturisiți de Hristos.

    Lăudați pe Domnul pentru că e mare. Ne iubește cu o dragoste de neînțeles, mai ales atunci când ne dăm seama că păcătuim de atâtea ori și totuși în îndurarea Lui iartă. Lăudați pe Domnul că e mare și când te vindecă sau te păzește în situații grele.

    Deschideți gura ca să declarați gloria Lui. Spuneți altora despre sfințenia Lui și povestiți-I cerul. Fiți încântați de el, cu fiecare zi ce trece ne apropiem de veșnicie și de străzile de aur. Entuziasmul nostru pentru Hristos trebuie să se vadă și să molipsească.

    Vorbiți psalmi și cântați. Uneori un cântec face mai mult decât o predică, ajunge la inima unui omului mai repede. Fiți ca păsările care cântă neștiind ce aduce ziua de mâine. Ele se bucură de un vierme, noi avem de toate și nu ne bucurăm.

    Deschideși gura și vorbiți cu Dumnezeu. Rugați-vă și El vă va binecuvânta. Rugăciunea este singura metodă prin care putem să primim ceva de la El.

    Să fim aproape…

  • Alexandru Fintoiu

    Sa fim puternici

    Suntem mai aproape de El decât oricând. Când Dumnezeu i-a spus lui Noe să-și facă o corabie, a știut ce avea să vină pe pământ. Oamenii nu l-au crezut pe Noe, li se păreau lucruri fantastice. Nici n-aveau cum să Îl creadă, cine se gândea la Dumnezeu atunci? Cine avea vreo relație cu Dumnezeu atunci?

    Și azi e la fel. Puțini sunt cei care Îl cred pe Dumnezeu. Dacă le zici despre sfârșitul tuturor lucrurilor, oamenii au o repulsie, nu le place asta. Dar Dumnezeu Își va duce planul la final iar cei care cred au nevoie să se sfințească și mai mult.

    Lumea se apropie de final și caută să zdrobească în oameni orice urmă de credință, orice urmă de relații frumoase, orice urmă de bunătate. Suntem apăsați nu de războaie în care mor oameni ci de lucruri mediatice care afectează psihicul omului, care apasă în fiecare zi câte puțin, în așa fel încât ne creează labilitate emoțională. Și din cauza asta mor oameni.

    Singura cale de luptă cu astfel de presiuni este fuga. Să fugi de știrile apăsătoare, să fugi de lucrurie care te afectează și să te oprești acolo unde este Hristos. Au fost câteva săptămâni în care am refuzat să ascult vreo știre și în care m-am simțit extraordinar alături de Dumnezeu. Suntem încă în lumea aceasta și vrând nevrând, ce este în jur ne afectează. De aceea avem nevoie să ne detașăm.

    Scopul lui Dumnezeu pentru noi e limpede dar mersul în cer nu se realizează decât luptând spre ce este înainte. Vom cădea dar nu vom fi înfrânți. Vom avea eșecuri dar ne vom ridica și vom avea privirea țintă la Hristos. “În cer, pe flori, nu poți intra…” Oricât de mult ne-ar plăcea, așa nu se poate.

    Fiți credincioși. Ne așteaptă un viitor infinit mai bun. Aveți nădejde și când totul în jur pare că se năruie. Fiți tari, Mirele este aproape de tot.

  • Alexandru Fintoiu

    Cum stai?

    În a doua carte a cronicilor, Dumnezeu îi promite lui Solomon că El va binecuvânta țara și o va vindeca în urma unor condiții pe care poporul ar trebui să le împlinească. Dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în jurul nostru, vom putea vedea exact contrariul condițiilor puse de Dumnezeu.

    Smerenia. Nu e nicăieri. Dimpotrivă, am văzut oameni săraci, apăsați de necazuri, dovedind prin atitudinea pe care o au că sunt mândrii. Nu am înțeles niciodată raportarea majorității românești legată de coronavirus. Că nu există, că nu e așa grav, că trecem și prin asta cu bine. Românul pur și simplu, parcă s-a născut să nu respecte. Parcă e în natura noastră să nu ne supunem, probabil din cauză că aproape tot timpul am trăit subjugați, cu o atitudine de răscolire oridecâteori ni se spune să facem ceva.

    Smerenie nu prea există decât rar. Apoi, Dumnezeu vorbește de rugăciune. Nici ea nu e prezentă nici măcar în părțile ei esențiale, vorba lui Caragiale. Românul nu se roagă decât când este în necaz el personal. Până atunci suntem adepții filozofiei lui merge așa atât timp cât merge. E greu să unești un astfel de popor într-un lucru sfânt fără să aibă ceva de câștigat pe moment. Dar dacă ne uităm peste granițe vedem la fel sau poate mai rău, deci parcă mai pâlpâim și bâjbâim cât de cât.

    Smerenie nu, rugăciune nu prea, urmează căutarea de Dumnezeu. Aici iar e grav. Statistic dacă vorbim, oamenii în vârstă din generația trecută, ce mai încearcă așa cum pot sau cum au primit, restul, doar excepții. Interesant este că majoritatea sunt conștienți că trăim vremurile din urmă, dar nu au nicio voință să schimbe ceva. Dumnezeu a fost uitat, poate și de mulți creștini, lăsat ca o roată de rezervă. Poate o parte din ei nu recunosc asta dar atitudinea lor spune cu viu grai.

    Ce să mai vorbim despre abaterea de la căi rele? A patra condiție pusă de Dumnezeu poporului, lumea întreagă nu o respectă. Aici suntem toți la fel, pe întreg pământul. Totuși, când îi întrebi pe oameni de credința lor, toți spun că sunt creștini. Asta este suprema ipocrizie. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să rugăm creștinii autentici să se roage, cât încă mai e har.

    Vine Domnul și aproape a intrat pe ușă. Cum stai? Te smerești, te rogi, Îl cauți pe Hristos, te abați de la rău? Ferice de tine dacă faci asta.

  • Alexandru Fintoiu

    Fii recunoscator!

    Mulțumește-I lui Dumnezeu chiar dacă treci prin situații dificile. Cei zece leproși, la cuvântul lui Isus au mers să vadă un preot cu toate că s-au uitat în momentul acela la cum arătau și au văzut că nu era nicio schimbare.

    Nu aștepta să treacă problema ca să ai credință. Mulți oameni pun condiții lui Dumnezeu și spun că vor crede dacă vor fi izbăviți, că vor crede dacă se vor căsători bine, că se vor pocăi dacă va trece coronavirusul.

    Dumnezeu apreciază pasul în credință pe care ești dispus să-l faci. El răsplătește credința. Toți cei zece au fost vindecați, cu toate că numai unul avea să primească mântuire pentru viața lui. Credința lui a fost și mai mare decât a celorlalți și s-a văzut în starea lui de recunoștință.

    Credința fără mulțumire este apă de ploaie. Mulțumirea este semnul că inima ți s-a schimbat și că mergi spre viață. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui. El așteaptă mulțumirile oricărui om. “Ceilalți nouă unde sunt?”. Unde este mulțumirea ta? Se vede în viața de zi cu zi?

    Avem motive grozave să-I mulțumim. Ne-a ales când putea să nu o facă. Ne iartă  în fiecare zi când ar putea să se plictisească de păcatele noastre. Ne iubește când Îi întoarcem spatele. Ne vindecă de cele mai grave boli. Acționează pentru binele nostru când nu înțelegem ce se întâmplă.

    Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru felul în care lucrează cu tine. Cel mai greu lucru este să te vezi pe tine așa cum ești. Unul din cei zece “s-a văzut vindecat”. Ceilalți s-au văzut deja alergând în vacanță ca să se distreze cu familiile lor după atâția ani de chin. Samariteanul a ales să se întoarcă la Isus, ceilalți au ales să se întoarcă de la ce au plecat.

    Contează să ai o imagine corectă despre tine însuți. Atunci îți dai seama că trăiești prin har, nu uiți de unde ai plecat și de unde te-a scos Domnul, te smerești, nu umbli după lucruri prea înalte pentru tine, iubești, crezi cu mulțumire și mergi la Hristos în fiecare zi.

    Ești recunoscător cu ce ți-a dat Hristos? Nu uita, e posibil ca veșnicia ta să depindă de asta…

  • Alexandru Fintoiu

    LUPTA!CU DUMNEZEU VEI BIRUI.

    Toți oamenii sunt susceptibili pieirii. Nu se pot salva singuri. De aceea, în Psalmul 40, David afirmă cu siguranță, că doar Dumnezeu te poate scoate din groapa aceea. Astăzi sunt mulți oameni care se luptă cu tot felul de probleme, vicii, necazuri, dureri, suferințe, stări de anxietate, gânduri negre. Toate acestea sunt mocirla unei vieți fără Dumnezeu.

    Singurul care are putere să te ridice de acolo este Hristos. Singurul care te poate ajuta să te înfrânezi este Dumnezeul Îndurării. Nu lupta singur că obosești și cazi. David, era atât de jos încât oamenii din jur nu mai credeau posibil ca el să se recupereze. Totuși, în momentul în care Dumnezeu a văzut pocăința lui, El l-a ridicat iar ceilalți s-au temut de Dumnezeu.

    Când amaleciții au venit la luptă împotriva lui Israel, Moise s-a urcat sus pe vârful muntelui. Când ridica mâinile, Israelul era mai tare, când obosea și le lăsa în jos era mai tare amalec. Oricât de mult te-ai chinui să biruiești cu puterile tale, la un moment dat, fără rugăciune și fără intervenția lui Dumnezeu, vei pica. Sunt vicii și lucruri de care oamenii sunt stăpâniți și nu pot scăpa decât prin rugăciune și multă luptă.

    Probabil că atunci când privești la Moise, pe vârful muntelui, crezi că s-a pus la adăpost sau că a fost ușor. Ei bine, să stai o zi întreagă cu mâinile ridicate, fie și sprijinite de alții, nu e la îndemâna oricui. La final, după ce mâinile lui Moise au amorțit și l-au durut, dar a stat înaintea lui Dumnezeu, poporul a câștigat biruința.

    În luptele grele, cu uriașii din viața ta, cu tine însuți, biruința o câștigă Domnul. În niciun caz nu ai șanse când stai în fotoliu și aștepți. Apelul către Isus se realizează prin rugăciune și nu e ușor. Dumnezeu trebuie căutat, nu accesat. El nu este site de știri.

    Zbaterea umană continuuă după mai bine nu se poate realiza în afara lui Isus. Aveți în jur oameni pe care nu îi poate ridica nimeni și nu se pot ridica nici singuri. Hristos te ridică pentru că El te transformă și te schimbi.

    Când vrem să stăm deasupra apei, trebuie să luptăm. Toți avem luptele noastre dar niciuna nu se câștigă fără Dumnezeu. Cere-I azi ajutor. Cheamă-L și îți va răspunde. El este șansa ta, unica…