• Alexandru Fintoiu

    E primavara sau nu e!

    E primăvară. Parfumul zambilelor de la florării a atras și oamenii și albinele. Aglomerație ca niciodată. Răceala socială formată de iarnă și covid parcă se vrea îndepărtată cumva, la pachet cu distanțarea.
    Vânzătorii lucrează cu spor, ca pe vremea templului de la Ierusalim doar că nu mai este Isus care să facă ordine, e doar la limita bunului simț. Lalelele, care când au fost descoperite erau mai scumpe decât aurul, se dau duse în fel de fel de mâini. Unele le apucă mai stângaci, altele mai cu bucurie iar mâini mici și mari, se vor bucura prin case să le primească. Bucuria asta poate fi trecătoare ca floarea.
    Venirea primăverii e un fel de comerț la toate nivelurile. Soarele negociază cu frigul, mărțișoarele cu ideile noastre despre frumos, comercianții cu buzunarele clienților și tot așa. La final, toată lumea trebuie să fie fericită. Cei care au vândut, că s-au îmbogățit, iar cei care au cumpărat că au adus un zâmbet acasă.
    Mulți oameni caută să facă un gest. La casele lor nu e bucurie dar nici cu o floare nu se face. Soțiile lor așteaptă altceva. Ce înainte era mai scump decât aurul, acum gestul nu poate îmbunătăți nimic.
    Cea mai frumoasă floare este schimbarea. Nu urmăriți gesturi, ci inimi deschise. Tot ce faceți să faceți ca pentru Domnul. El n-ar vrea gestul tău ci inima ta.
    Venirea primăverii să fie simbolul renașterii iubirii promise. Nimănui nu-i place să fie mințit iar cei mai mulți mințim fără vorbe, doar acționând egoist. Schimbarea nu o face o zambila și nici parfumul ei miraculos. Schimbarea vine din lupta de fiecare zi. Să încerci să fii mai bun, mai sfânt și onest cu tine însuți și cu Dumnezeu.
    În general, florile se ofilesc după câteva zile, nu fii și tu la fel. Te entuziasmezi pe moment și te dezumfli repede. Cât Dumnezeu e în tine atâta viață e. Apa de care are nevoie o floare vine de la chiuvetă la cei mai mulți. Sufletul tău are nevoie de apa care vine din Biblie, apa vie. Doar așa te menți verde.
    La chiuvetă apa are clor. Trebuie să ai răbdare să dispară. Cam așa e și în viață. Nu totul poate fi rezolvat repede. Ca rănile să se cicatrizeze trebuie timp.
    Nu uitați însă că omenirea nu dispune de timp, doar de har.
    Vă doresc o primăvară scăldată în frumos și mai ales în Hristos.

                                Alexandru_Fintoiu
    Comentariile sunt închise pentru E primavara sau nu e!
  • Alexandru Fintoiu

    Vaccinați sau nu, fiți tari în Hristos

    M-am plictisit de știrile legate de vaccinuri. România are mult mai multe probleme… Cea mai importantă dar de care nimănui nu-i pasă e că L-au lăsat pe Dumnezeu deoparte…
    Totuși, se pare că vaccinul a devenit ca un fel de dumnezeu pentru unii români. Problema vieții nu se rezolvă cu vaccinul. Poți să te vaccinezi azi și mânie să mori de inimă. Sau poți să te vaccinezi și tot nefericit să rămâi.
    Vaccinul nu îți aduce stabilitate emoțională și nici nu te ajută să fii supererou. Eventual te poate ajuta în lupta cu covidul și atât. Viața ți-o dă Dumnezeu, El decide când e vremea să pleci. Nici nu te va întreba Dumnezeu dacă ai murit vaccinat, ci dacă ai murit în Hristos.
    Dacă vă vaccinați e foarte bine, dacă nu prindeți rândul la vaccin nu e nici o tragedie. O să reușiți data viitoare. Căutați însă să fiți primii în fapte bune, să ajutați, să iubiți pe ceilalți, să vă rugați pentru ei.
    Dacă ne-am lua după Bill Gates, ar trebui să mâncăm carne din plastic ceea ce ar duce pe viitor la mai mulți oameni bolnavi decât au fost de covid. Mi-e greață de știrile promovate în media. Majoritatea și-au pierdut etica de mult. Oamenilor le plac știrile care explodează, exagerările și promovarea nonsensului.
    Ratingul se realizează în funcție de câți oameni le citesc sau le aud nu în funcție de calitatea lor.
    Alegeți ce pare bun din ele, verificați-le și citiți Biblia. E mai actuală ca oricând și sufletul are cel mai mult de câștigat. Când vorbește Dumnezeu, glasul oamenilor trebuie să tacă.
    Dumnezeu nu este o știre dar Dumnezeu dă ora exactă în lumea aceasta. Nimic nu se întâmplă fără voia Lui.
    Vine primăvara. Pe pământ e trecătoare dar în cer vom fi surprinși de eternitatea ei. O să uităm de toate prostiile de aici și de acum. Iar dacă stai să te gândești, uitarea va deveni o binecuvântare.
    Nu uitați să faceți bine, niciodată să nu uitați asta!
    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Sa ne vedem cine suntem!

    Nu e ușor cu Dumnezeu, El cere sfințenie ca să poată locui în mijlocul nostru. În cartea Deuteronom, Dumnezeu spune despre El că locuiește în mijlocul poporului, dacă poporul va păzi poruncile Lui. Beneficiile prezenței lui Dumnezeu în mijlocul tău, în casa ta, în familia ta, în viața ta sunt de neprețuit.

    Când știi că El este cu tine, nici n-ar trebui să existe fericire mai mare. Este ciudat cum de multe ori ne bucurăm de firimituri ca mașini, case, telefoane, haine și alte lucruri materiale, mai abitir decât de existența Lui în viața noastră.

    Și totuși pare că am adormit. Ca biserică, ca entitate, ca individ, pare un somn din care doar venirea Lui ne mai trezește. Întrebarea se pune cum am adormit, în El? Avem credință în candelă? Cei mai mulți vor afla asta doar la trezirea pe care El Însuși o va da.

    Suntem români și asta spune multe. Încă mai avem credința că Dumnezeu ne va ierta și după, chiar dacă noi am umblat cum am vrut. Dar să nu ne înșelăm singuri, după, nu mai sunt șanse. Împreună cu Hristos au fost răstigniți și doi tâlhari. Unul din ei a crezut că după nu se mai poate și a fost iertat.

    Toți suntem tâlhari. E adevărat că nu la drumul mare, dar în lucruri mici. Am mințit, am furat câte un pix de la serviciu, am vorbit de rău pe ceilalți, am înșelat încrederi, am rănit oameni dragi, am creat situații neplăcute, am fost ipocriți, am râs la glume proaste, am făcut de toate… Dumnezeu însă pe unii ne-a iertat pentru că am avut credință că El poate pe pământ să ierte păcatele.

    N-avem merite, să nu ne batem cu pumnii în piept. Eventual în cap, câteodată, să ne mai vină mintea la loc. Suntem produsul harului și al dragostei lui Hristos. Nici măcar n-am fost în stare să-L căutăm pe Dumnezeu, așa de jos am fost. Tot El ne-a căutat, ne-a rugat și ne-a salvat…

    Nu știu cum sunt alții, dar e imposibil ca talharul firii din tine să nu vrea să facă vreo prostie. Apostolul Pavel spunea că vrea să facă binele dar răul era prezent și el acolo, nelipsit. În momentele când faci ce nu vrei să faci, te simți ultimul om pe scara ierarhică a omenirii. De acolo te ridică Hristos. Din fundul adâncului te ia și te pune pe Stâncă.

    Tâlhari mai suntem câteodată, oameni ne face Hristos. El ne restaurează identitatea pierdută și ne face copii cerești. Important este să ne vedem în fiecare zi cine suntem, să recunoaștem cine este El și să ne supunem…

    Atunci în noi vor crește flori de cireși…

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Lasa-te invins de dragostea Lui!

    E război și nu e cu arme convenționale. Suntem bombardați în fiecare zi. Unii ajung ruine din care nu mai pot ieși cu ajutor omenesc. Totuși nu ne rămâne decât să luptăm, cum putem, să nu dăm înapoi. Rareori există pauză ca să ne tragem sufletul.

    Hristos ne spune să fim treji și să veghem. În oboseala luptei, nu este ușor… Dar dacă veghem, putem vedea pericolul care se apropie. Cei mai mulți oameni cad pentru că adorm. Sunt luați prizonieri de propriile lor ambiții sau prejudecăti, sau, pur și simplu nu pot.

    Când ești prizonier, ești legat. Nu mai poți face ce dorești tu, cu toate că ai vrea. Aștepți să fii eliberat. Singur nu merge. Credința noastră este în eliberările venite de sus, de la Isus. El te poate face liber.

    Hristos nu te eliberează condiționat. Singura cerință este credința că El poate să rupă orice legătura. Funiile păcatului sunt strânse pe orice om fără Dumnezeu și sunt fără milă. Omul zice că este moral, dar uită că s-a născut în păcat, nu împăcat.

    Moralitatea nu ne scapă de iad, nici faptele bune oricât de multe și mari ar fi ele. Doar Hristos poate. Oricine crede în El are viață veșnică. Oricine crede că Dumnezeu L-a dat pe El. Ideea este că noi eram atât de nepotriviți pentru rai încât nu ne puteam salva noi. Tot Dumnezeu a trebuit să dea ceva ca să nu fie cerul gol.

    Dumnezeu a dat. Acum omul nu mai are scuze. Aici are șansa mântuirii, pe pământ. Șansa să zică da lui Hristos, șansa să recunoască faptul că numai prin sângele Lui curs pe lemn poate fi iertat, șansa adevăratei eliberări și a unei pace eterne.

    Tu, ca om, profiți de șansa asta? Să spui nu lui Dumnezeu, e cea mai mare tragedie posibilă, să știi că ai refuzat singura ta șansă de salvare.

    Trebuie să ne trezim, nu mergem la Isus ca să fugim de covid, ci din pricina dragostei minunate a lui Dumnezeu care caută să ne învingă în fiecare zi.

    Lasă-te învins de ea și vei câștiga cerul.

                                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    De care parte a zidului te aflii!

    Suntem creștini, iar oamenii ne diferențiază în funcție de ce se face și ce nu se face la noi. Primim întrebări care ne uimesc și pe noi. Li se pare că la noi la biserică e mai bine ca la ei, dar viața noastră nu este o îmbunătățire a celei vechi. Viața noastră este într-o continuuă schimbare…e nouă.

    Nu e ușor să te schimbi, mai ales când vii direct din șanț. Dar nu e ușor să te schimbi nici când vii dintre sfinți. Fiecare cu dezavantajele lor. Când trăiești o viață în care nici măcar n-ai auzit vreodată de Dumnezeu, plină de vicii și de compromisuri, parcă prăpastia este și mai mare. Totuși e acelasi zid ce desparte oamenii păcătoși de Dumnezeu, păcatul și nu mulțimea lui.

    Timp de 28 de ani, zidul Berlinului a stat între occidentali și comuniști… Unii au trăit mai bine, alții nu. Zidul a existat și abia în 1989 a fost distrus, când și-au dat seama că stă în calea binelui. Neemia în schimb, cu mii de ani în urmă, s-a străduit să repare zidul Ierusalimului în vremuri tulburi. A făcut tot ce a putut și a reușit și el.

    Unii oameni construiesc, alții dărâmă, dar toate în numele binelui și în circumstanțe diferite. Dumnezeu însă vine în cartea Isaia cu un exemplu practic. El zice că păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi și El.

    Pe de o parte, dincolo de zid este Dumnezeu cu sfinții Lui, iar de cealaltă parte a zidului, oamenii păcătoși. Ultimii n-au nicio șansă să ajungă dincolo de zid prin eforturile lor. Le trebuie viză, iar viza a plătit-o Isus la Golgota, pentru binele nostru suprem.

    Când în inima ta încolțește credința în El, Hristos deschide o ușă în fața ta prin zidul de netrecut pentru orice om. Hristos este Ușa. Zidul păcatului nu va cădea niciodată cât timp va fi lumea asta, dar se poate trece prin el numai prin Hristos. Cât mai există har se mai poate trece.

    Nu vrei să te prindă venirea Lui de cealaltă parte a zidului. Crede-mă, nu vrei!

                                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

  • Alexandru Fintoiu

    Sa fim lumina pentru altii!

    Nu știu de ce, de multe ori, oamenii mari care au realizat ceva în viață s-au născut în sate uitate de lume, cel puțin la noi. Sau poate că știu, timpul lor nu le-a fost cucerit de explozia tehnologică… Traian Dorz a fost unul dintre ei. A scris poezii pe care oamenii azi le cântă fără să realizeze că omul le-a scris din adâncul suferinței lui.

    Noi acum cântăm, liberi dar legați în sufletul nostru de multe netrebuitoare vieții. Noi acum cântăm fără să suferim, dar unii suferim fără să ne dăm seama. Suferim din lipsă de Dumnezeu. Unde nu este El, e întuneric, nefericire și neîmplinire.

    Lipsa lui Dumnezeu miroase a iad. Acolo unde Hristos nu e, fericirea moare pierdută printre vicii. Toate par dar nu sunt. Pare că ești cel mai realizat om, dar nu ești. Pare că nu îți lipsește nimic, dar îți lipsește. Pare că ești cineva, dar tot trecător ești. Pare că ai mulți bani și lucruri noi, dar tu tot gol în inimă simți că ești. Fii sincer cu tine și recunoaște cine ești de fapt și ce poți deveni cu Hristos.

    Mântuirea trebuie dusă până la capăt. E ca și cum mergem printr-un tunel unde se vede lumina la capătul lui. Lumina este Isus. Ca să ajungem la El trebuie să privim lumina. Dacă ne abatem și o pierdem, totul se duce.

    Dacă am căzut, în drumul spre cer, n-am pierdut încă, dar nu avem dreptul să nu ne mai ridicăm de acolo. Dacă nu ne ridicăm, totul se duce și-am pierdut.

    Întunericul din jur e mare. Tunelul este plin de oameni care nu văd lumina pentru că refuză să privească în depărtare. Ei trăiesc clipa și merg pas cu pas, dar fără perspectivă și fără cer. Ei cad și rămân în vale. E mai comod acolo. Sunt demoralizați și au nevoie de lumini.

    Noi suntem lumina lumii, așa a zis Hristos. În drumul spre lumină, luminăm și pe alții, așa ar trebui. Fiți ca lumina fosforescentă. Aduceți Viața în dar altora și vor lumina și ei. Nu mai este mult și Dumnezeu ne va absoarbe din lumea aceasta, pe noi și pe oricine crede în El și face voia Lui.

    Lumina la lumină se duce, așa că fiți lumini, oameni buni!

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu