• Alexandru Fintoiu

    Luminati din toata inima!

    Fiți treji și dormiți liniștiți. Nu uitați că suntem aproape. Cerul s-a apropiat și mai mult. Covid-19 va fi istorie la un moment dat iar noi va trebui să avem credința în candelă. E cel mai ușor să cazi de oboseală, mai ales dacă ai stat treaz atâta timp. Nimeni nu spune că nu ai dreptul să obosești, probabil că e singurul lucru normal care se mai întâmplă.

    Astăzi la ora șase și ceva dimineața, am deschis ușa și cântau păsărelele. Puțina lumină care era le-a îndemnat să se bucure de multa lumină care va veni. Poate ne e greu să vedem acea lumină puțină, din pricina întunericului din jur. Totuși, lumina credinței nu se stinge, ea aprinde în noi și dorul de rai, rai care nu se vede încă, dar e acolo.

    Trăiți cu dreptate și sfințenie, fiți plini de milă și iubiți chiar și pe cei nevrednici. Nu dați claxoane lungi în trafic decât pentru a scăpa vreun câine de sub roți, aveți răbdare chiar dacă mașina celuilalt are cutie automată. Vorbiți cu blândețe și fiți inteligenți. Ajutați când se poate, faceți pace și bucurați-vă de ce aveți, cât aveți, cum aveți.

    Sunt oameni care dacă primesc doar un zâmbet de la cineva sunt fericiți. Noi avem mii de motive să zâmbim dar nu prea o facem. Cineva spunea că mergând pe strada, a observat că oamenii sunt nefericiți. Înjugați la știri și moarte, n-au cum să fie veseli. Doar Săpânța încearcă să facă haz de necaz deși cimitirul vesel parcă e mai trist ca niciodată.

    Vine vremea când lumina va lumina pentru totdeauna. Până atunci e treaba noastră să reflectăm cerul și să fim lumini.

    Luminați din toată inima.

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu

    Comentariile sunt închise pentru Luminati din toata inima!
  • Alexandru Fintoiu

    Dezifectant sau sangele lui Isus?

    Citeam zilele trecute că cineva a fost filmat când s-a dezinfectat, și-a făcut cruce și a furat din cutia milei. Mulți din cei care au văzut asta s-au prăpădit de râs. Trist este că s-a ajuns și la nivelul acesta. Mulți oameni au crezut că lumea merge în jos dar se pare că merge invers. Și-a îndreptat privirile spre cer și a hotărât că trebuie să Îl scoată din ea. Ea n-are nevoie de Dumnezeu…

    David a avut și el niște apucături asemănătoare. S-a gândit să facă trafic de persoane și să o fure pe Bat-Șeba de la bărbatul ei. Nu mai era vorba de bani, ci de plăcere. I-a plăcut de ea. Plăcerea aceasta l-a transformat în cine nu trebuia. A ajuns și criminal. Și-a dat seama de păcate după…

    Așa sunt plăcerile păcătoase, par frumoase, te atrag și te fac să ți le dorești cu ardoare. După consumarea lor apare el, deznodământul și vina. Dar după, nu mai poți recupera. Doar mila lui Dumnezeu…

    Ce n-am înțeles e de ce a dat omul acela cu dezinfectant înainte. După, parcă mai înțelegeam. Așa suntem în fața păcatului. Cei mai mulți oameni dau cu dezinfectant de mâini pentru ceva ce nu poate fi spălat decât cu sângele lui Hristos.

    Nu-ți poți liniști conștiința încercând să uiți și nici să te arunci înainte spre realizări multiple. Nici timpul nu rezolvă. Păcatul nu se spală cu săpun ci cu sângele lui Isus Hristos. Dezinfectant pentru suflet.

    Întreba ieri fratele Vladimir Pustan, de ce a lăsat samariteanca găleata și-a plecat. Poate că și-a dat seama că nici apa curată din fântână nu spală trecutul plin de nisip. Găleata era viața ei de zi cu zi, a renunțat la ea ca la o haină veche. Când te întâlnești cu Hristos, nu mai poți fi ce ai fost.

    La fel a făcut și orbul vindecat, și-a aruncat hainele deoparte. Hristos transformă orice om care vine la El sincer. El face din lupi oi și schimbă și haina și năravul. Nici proverbele românești n-au șanse înaintea Lui.

    Tu folosești dezinfectant pentru suflet sau sângele lui Isus?

  • Alexandru Fintoiu

    Vrei sa ai o credinta mare?

    Cu toții am dori ca Domnul Isus să ne laude și să spună că avem o credință mare. Sutașul roman nu făcea parte nici din biserică, nici din popor. Câteodată din cele mai neașteptate locuri Dumnezeu scoate oameni care să-L slujească cu credință mare.
    Pentru o credință mare trebuie să-L recunoști pe Isus Hristos ca Domn. Sutașul putea să vadă în El un zeu, oricum se închinau la destui. Putea să creadă că ar fi vreun prooroc sau vreun învățător. Totuși, a crezut că Isus este Domnul. Pentru tine cine este Isus?
    Pentru o credință mare trebuie să te smerești. Oricare din noi L-am fi primit în casa noastră pe Isus fără să stăm mult pe gânduri. Sutașul s-a simțit nevrednic. S-a uitat la el și a văzut ce mic e. S-a uitat la Hristos și L-a văzut pe Dumnezeu. Nici măcar nu s-a simțit vrednic să meargă cu El câțiva pași.
    Pentru o credință mare este nevoie doar de un cuvânt. De cele mai multe ori, ne rugăm și accesorizăm rugăciunea noastră cu vorbe frumoase, o prezentăm învăluită în cele mai meșteșugite gânduri, dar, o credință mare are nevoie doar de o vorbă de la Hristos. Sutașul a cerut de la Isus doar un cuvânt. Să-L rugăm pe Dumnezeu să zică un cuvânt în dreptul familiei noastre, în dreptul problemelor, în dreptul neputinței sau a bolii… Poate chiar și un cuvânt în dreptul țării…
    O credință mare este însoțită de slujire. Dumnezeu nu ne vindecă să mergem la plajă sau să nu facem nimic. S-a atins de soacra lui Petru și imediat aceasta a început să le slujească. Orbul vindecat a mers după Isus. Dorca, a fost înviată pentru că a avut o credință în mișcare și făcea ceva.
    Sutașul roman nici măcar nu s-a rugat pentru el ci pentru robul lui. Parcă avea ceva din Hristos care s-a rugat pentru noi.
    Credința este o alegere pe care o exercităm în fiecare zi, dar este și un dar de Sus. E cu atât mai mare cu cât o practicăm mai mult.
    O credință mare e specială, dar o poate avea fiecare din noi. Vrei să o ai și tu?

                                    Alexandru_Fintoiu
  • Alexandru Fintoiu

    Harul nu oboseste pe nimeni!

    Pe vremea Vechiului Testament neascultarea era pedepsită cu pietre. Astăzi neascultarea este pedepsită cu nepăsare. Pe oameni nu-i mai interesează dreptatea atât timp cât ei nu sunt implicați. Se uită la nedreptate ca la film, de la distanță, parcă de teamă să nu se ia “virusul”. Mulți nu se mai bagă de mult.
    Părem țara lui “nu mă bag”. Așa am ajuns să ne lingem rănile făcute de neascultarea noastră de Dumnezeu. Unii nu vor să audă de El, că viața e scurtată năprasnic chiar de viruși și vor să și-o trăiască, iar alții apelează la principiul confirmării și a datului din cap, “așa e cum zici”, după care e mai bună țuica pentru înnecat amarul…
    Oamenii s-au schimbat iar creștinii aproape că s-au refugiat fiecare în casa lui. Cu căștile pe urechi sau cu mintea la probleme, nu mai suntem ce am fost. Ascultăm doar ce vrem noi, ne dăm învățături după cum ni se pare nouă și nu prea ne mai pasă. Nu ne pasă, nu ne mai doare, nu mai suntem alături de alții. Paradoxul e că în universul tehnologiei, ne purtăm ca atunci când nu a existat tehnologia sau o folosim prea mult pentru lucruri de nimic. N-avem timp nici să dăm un telefon care contează, desi rețelele de socializare sunt pline de lucruri fără sens și prostii…
    Covidul a luat la mulți mintea și inima. Tăria în Domnul s-a transformat într-o fugă personală după siguranță.
    Nu știu ce va fi și nici nu aș dori să știu. Alții și-ar dori să știe dar nu pot afla, desi Scripturile Sfinte sunt deschise pentru orice om gata să afle că are nevoie de iertare. În fața multora suntem ca niște bolovani care și-au pierdut timpul cu mersul la biserică, de parcă era altceva mai prețios de făcut.
    Devenim surzi la vocea lui Hristos și căscăm ochii la știri false. Nu știu ce credeți voi, dar în aceste momente de confuzie, avem nevoie de post și rugăciune pentru înduplecarea inimii bune a lui Dumnezeu. Nu postiți pentru vremuri mai bune, ci pentru o inimă mai curată.
    Haideți să nu filosofăm cu Dumnezeu. Am telefonul plin de clipuri trimise de alții pe “WhatsApp”, cu păreri, constatări, etc. Nu sunt singur înțelept, dar nu am nevoie decât de părerea lui Dumnezeu și de sfatul Lui. El vrea să ne apropiem de El și urmărește binele nostru final. Este tot ceea ce contează.
    Poți începe prost, poți greși, poți să ajungi să nu te mai recunoști pe tine, dar nu ai voie să ratezi binele final.
    Fiți bucuroși cât puteți, e luna martie și e har. Harul lui Dumnezeu este cel care ne învață.
    Nimeni nu obosește de prea mult har…

                                Alexandru_Fintoiu
  • Alexandru Fintoiu

    Pentru ea!

    8 martie este despre ea. Când mă gândesc la ea, nu pot să nu remarc afirmația lui Dumnezeu din Isaia “Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.”
    Întrebarea este, poate? Răspunsul este simplu. Ne uităm în jur și vedem că poate. Dar Dumnezeu poate să uite de noi? Răspunsul este la fel de simplu, ne uităm în jur și vedem cât de mult ne iubește…
    Dumnezeu a făcut ca ea să fie mama, nu slugă la “stăpânul” de bărbat. Cine nu a înțeles asta, nu iubește. De ea trebuie să ai grijă, cât o ai. Nopțile nedormite, lupta, să-ți ofere o pornire bună în viață, mâna mângâietoare când ți-a fost greu, genunchii plecați în rugăciune când tu dormeai liniștit, toate te fac să te simți prețios și neînsemnat. Prețios că ești în gândul ei și neînsemnat că faptele tale legate de ea sunt mici, comparativ…
    Vino cu flori la ea, dar nu arunca trei garoafe pe masă. Fă un buchet unic, diferit ca pentru mama! Arată-i că a meritat lupta, dacă vrei să ai viață lungă pe pământ. Cinstește-o. O spune Dumnezeu. Cinstește-ți părinții…
    Nu e perfectă chiar dacă nouă ni se pare că este. Perfecțiune e doar în cer. Ai îngăduință față de ea. Acceptă sfatul ei și vorbește-i blând. Întodeauna am spus că dovada iubirii adevărate nu se activează doar într-o singură zi din an. De 8 martie, atenți cu ea sunt și străinii. Pe 9 martie tot așa de frumos te porți?
    Ea n-are nevoie de ciocolata noastră. Diabet face și când vede nefericirea noastră. Ea se bucură dacă suntem fericiți și ne merge bine. Așa e mama. Ea nu-și poate uita copiii. Unii au ajuns doar să dea un telefon din când în când sau să-i facă cadou ce e mai ieftin. Poate e bătrână și zici că oricum nu știe. Nu-i nimic, știe Dumnezeu…
    De 8 martie e ca în orice altă zi. Trebuie să fii om, nu clonă. Să fii autentic și să nu faci umbră degeaba cu buchetul. Dacă îți ceri iertare, uneori e mai bine decât să dai pe flori sute de lei.
    Dragostea nu o poți cumpăra, nici atenția și nici vorbele bune. Numai superficialii cumpără sentimentele cu banii. Cel mai frumos cadou ești tu. Dacă te mai și accesorizezi cu faptele dintâi, ai reușit…
    Cel mai bun sfat ni-l dă tot Dumnezeu. “Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul…”
    Dacă nu facem așa, restul e minciună…

                                    Alexandru_Fintoiu
  • Alexandru Fintoiu

    E primavara sau nu e!

    E primăvară. Parfumul zambilelor de la florării a atras și oamenii și albinele. Aglomerație ca niciodată. Răceala socială formată de iarnă și covid parcă se vrea îndepărtată cumva, la pachet cu distanțarea.
    Vânzătorii lucrează cu spor, ca pe vremea templului de la Ierusalim doar că nu mai este Isus care să facă ordine, e doar la limita bunului simț. Lalelele, care când au fost descoperite erau mai scumpe decât aurul, se dau duse în fel de fel de mâini. Unele le apucă mai stângaci, altele mai cu bucurie iar mâini mici și mari, se vor bucura prin case să le primească. Bucuria asta poate fi trecătoare ca floarea.
    Venirea primăverii e un fel de comerț la toate nivelurile. Soarele negociază cu frigul, mărțișoarele cu ideile noastre despre frumos, comercianții cu buzunarele clienților și tot așa. La final, toată lumea trebuie să fie fericită. Cei care au vândut, că s-au îmbogățit, iar cei care au cumpărat că au adus un zâmbet acasă.
    Mulți oameni caută să facă un gest. La casele lor nu e bucurie dar nici cu o floare nu se face. Soțiile lor așteaptă altceva. Ce înainte era mai scump decât aurul, acum gestul nu poate îmbunătăți nimic.
    Cea mai frumoasă floare este schimbarea. Nu urmăriți gesturi, ci inimi deschise. Tot ce faceți să faceți ca pentru Domnul. El n-ar vrea gestul tău ci inima ta.
    Venirea primăverii să fie simbolul renașterii iubirii promise. Nimănui nu-i place să fie mințit iar cei mai mulți mințim fără vorbe, doar acționând egoist. Schimbarea nu o face o zambila și nici parfumul ei miraculos. Schimbarea vine din lupta de fiecare zi. Să încerci să fii mai bun, mai sfânt și onest cu tine însuți și cu Dumnezeu.
    În general, florile se ofilesc după câteva zile, nu fii și tu la fel. Te entuziasmezi pe moment și te dezumfli repede. Cât Dumnezeu e în tine atâta viață e. Apa de care are nevoie o floare vine de la chiuvetă la cei mai mulți. Sufletul tău are nevoie de apa care vine din Biblie, apa vie. Doar așa te menți verde.
    La chiuvetă apa are clor. Trebuie să ai răbdare să dispară. Cam așa e și în viață. Nu totul poate fi rezolvat repede. Ca rănile să se cicatrizeze trebuie timp.
    Nu uitați însă că omenirea nu dispune de timp, doar de har.
    Vă doresc o primăvară scăldată în frumos și mai ales în Hristos.

                                Alexandru_Fintoiu